Ar fi trebuit să dormi ca un prunc,
De-ar mai şti cineva ce trebuie şi ce nu
Când nopţile au uitat
Să mai fie gazdă de stele
Iar îndrăgostiţii
Nu mai cred în lunge poeme
Cu poveşti despre o Juli credulă.
Eu înaintez melancolic
Pe un drum de ţară
Fără lumină şi indicatoare
Fiind singurul care strigă
Că dincolo de aşteptare
Doarme iubirea
Pe un tron regesc.
E palidă
Ca lumina Lunii,
Timidă ca lebăda care nu reuşeşte
Să cânte.
Somn uşor, drum de munte,
Noapte bună, floare de colţ,
Mai am preţ de-o viaţă
Şi ajung.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu