Povestea cuvintelor

Cuvintele cheamă cuvinte,

Dar mai înainte vin cu ploi,

Rar cu grindină albă.

Ultima dată s-au schimbat

În flori de cireşi,

Aveau franjuri ca sprâncenele iubitei,

Şi-n mijloc

Pofte pentru stupi uriaşi

De albine masculinizate.

Sunt cumplit

De calde

Transpiraţiile care duc la salturi

Crescute din silabe

Abia bănuite.

Te-am auzit azi-noapte

Certându-te cu Luna

Că te-a lăsat

Fără răsplată.

Iar patul era cald

Ca vatra încinsă cu paie.

Cărbunii nu-şi au loc lângă

Iubire,

Ele doar sunt

Şi nasc.