Fabulă friguroasă

Abia aştept primăvara

Să ies, în sfârşit,  din bârlog,

Iar cumătra vulpe să zică:

Parcă nu mai eşti boşorog.

Cuvinte de-acestea urâte

Aude de la nişte golani,

Ea are amintiri foarte vii

În care nu-i vorba de ani

Şi nici de cât dai tu acum

Ca să-ţi întorc mai apoi,

Că nici eu când fuse gravidă

Nu i-am zis că pare cimpoi

Ba chiar i-am lăudat blana

Şi mersul de tânără doamnă,

Iar pentru o vorbă cinstită

Am dus-o bine o toamnă.

În anul care s-a scurs mai apoi

Ajunsesem foarte aproape

Încât trecând peste-un pod

Chiar am mângâiat-o pe spate

Pe la mijloc a ieşit cu bucluc

Că era să ne ducem de-a dura

Noroc că a sugerat dumneaei

Să ne ţinem prinzându-ne gura.