Vis tomnatec

Vocea ta, Creola,

O, ce mângâiere,

A zis cucul șui

Îmbătat cu miere.

Că ea curge lin

Ca o violină

Care se inspiră

Dintr-o apă lină.

Eu alerg spre tine

Beat fiind de lumină

Mă și mir în șagă

Dacă mai am splină.

Știu că am urechi

Și doi ochi ca iarba.

Uită de necazuri

Că ne strică treaba.

Hai mai bine-n deal,

Nu-i rău nici la vale,

Ne-om urca pe-un cal

Și-om porni agale.

Calul e cârlan

Nu merge-n buestru

Dar bun să uităm

Tot ce terestru.

La un șanț mai mare

Sau vreun zid de castru

L-om lăsa să pască

Și-om  zbura pe-un astru.