Pagini

luni, 10 decembrie 2012

Planuri întretăiate




Te-am văzut mergând
Și nu știam ce nume să-ți dau,
Nucunoscându-te (cum mi se întâmplă
Cu toate constelațiile
Și ecuațiile de grade înalte).

Poate nu dansai,
Dar ai conturat marginea oceanelor
Și mâinile culegeau
Când fructe când fulgi
De senină zăpadă.

Chiar ninsese.
Era alb
Ca în visele din copilărie
Câd îl însoțeam pe Moș Crăciun
Să ducem iluzii
Copiilor din nesfârșite sahare.

E Eva, mi-am zis,
Cum pot să-i spun
Mergi mai departe, femeie!

E alb în jur
Ca într-un spital tapetat cu halate.

Dintre ființele create în ziua a șasea
Doar una știe să mângâie.
Oprește-te
Doar cât
Să conturezi continentele,
Oceanele sunt pline de nedreptate.

Și adu și mărul acela
Din care-ai mușcat.

Buzele tale sunt înroșite
De blânde licori.



Niciun comentariu: