Moartea e un fenomen simplu în natură..."

1. În ceată, nuvela ce deschide volumul de debut Întîlnirea din Pămînturi, intră abrupt în „zgomotul şi furia" lumii ţărăneşti, cu realităţile conflictuale cotidiene, convertite în cuvîntul care „exprimă sufletul uman". Monolog precipitat, discurs indirect asupra vieţii violente, textul ascunde totuşi în cutele lui aşchia morţii: Ioana, fata lui Ilie Resteu, dată slugă la o rudă a nevestei, Beleagă, e supusă unui tratament animalic şi, adusă în grabă acasă, se stinge în cîteva zile. În Moromeţii, copila lui Busuioc moare subit, faptul nu poate avea altă explicaţie decît că bărbatul îşi silise nevasta să lucreze în ziua sfintei Vineri, care se „răzbunase". Pe cumnatul lui Niculae, om tînăr, îl calcă roţile căruţei: caii se speriaseră de un cîine. Copii, tineri, bătrîni mor din pricini fără importanţă, mai adesea obscure; scriitorul înregistrează totul, în treacăt.
 Oricît de misterioasă, moartea rămîne un fapt divers. Un accident într-o ordine, fără o motivaţie vizibilă: Surupăceanu asistă, pe ţărmul Mării Negre, la prăbuşirea din zbor a unui pescăruş, fulgerat de o moarte semnalată doar de un straniu ţipăt: „avea penele întregi, gîtul puternic, încordat", nimic nu trăda o cauză logică; „ce i se întîmplase?" Chiar moartea violentă, decisă de ura lui Cain, pare anodină, deşi ilogică, monstruoasă. Un impuls ocult hrăneşte agresiunea: bărbatul ridică mîna grea asupra femeii, neamurile îşi doresc reciproc anihilarea. în Intrusul, doi tineri se încleştează sălbatic, cu dorinţa de a se ucide, nu se ştie pentru ce. Eroul asistă, martor nedumerit, dar nu-şi pune multe întrebări. în Delirul, „moartea zboară prin aer"; un atac e văzut de Ştefan „fără să înţeleagă": „înaintea lui ici-coîo soldaţii cădeau, unii seceraţi şi alţii aruncîndu-se şi căutînd zadarnic adăpost pe întinderea plată a'cîmpiei". Muncitorui Niculae Masă e ucis de legionari; actul se consumă în trei rînduri, notate fără nici o reacţie: „Atunci individul îl apucă de braţul drept, ridică pistolul, i-1 lipi de tîmplă şi trase. Niculae Masă se prăbuşi la pămînt. Unul din indivizi se apropie şi trase şi el cîteva focuri de pistol în corpul lungit pe zăpadă" (Delirul, ed. a II-a, p. 311).

Constatin Noica