Oglinzi neparalele

Am încercat un dialog

Cu dublul din oglindă,

Dar se schimba cameleonic

De parcă s-ar fi scurs dintr-o grindă.

Ochii îmi păreau cunoscuţi

Şi-mi dădeau câte ceva de veste

Că îmi prorocise un ţigan

Că voi avea destin de poveste

Şi femeile mă vor purta în fală

Pe la multe trepte-împărăteşti

Până mă va întreba sfântul Petru:

Finule, tu mai ştii cine eşti.

Fruntea avea ceva din mine -

Cutele de mic mi-o brăzdau

Cam de când mă pândea moartea,

Iar eu nu voiam să spun vai şi au.

Ah, buzele, buzele, ce n-aş fi dat

Să mă măi sărute eternitatea

Dar ea venea, apoi dispărea

Ca teama când se apropie noaptea.

Acum, eu priveam atent, el se strâmba

Şi tot căutam un compromis.

A clipit afirmativ când i-am spus

Că ne-am mai întâlnit într-un vis.