Pagini

duminică, 2 decembrie 2012

Oglinzi neparalele



Am încercat un dialog
Cu dublul din oglindă,
Dar se schimba cameleonic
De parcă s-ar fi scurs dintr-o grindă.

Ochii îmi păreau cunoscuţi
Şi-mi dădeau câte ceva de veste
Că îmi prorocise un ţigan
Că voi avea destin de poveste

Şi femeile mă vor purta în fală
Pe la multe trepte-împărăteşti
Până mă va întreba sfântul Petru:
Finule, tu mai ştii cine eşti.

Fruntea avea ceva din mine -
Cutele de mic mi-o brăzdau
Cam de când mă pândea moartea,
Iar eu nu voiam să spun vai şi au.

Ah, buzele, buzele, ce n-aş fi dat
Să mă măi sărute eternitatea
Dar ea venea, apoi dispărea
Ca teama când se apropie noaptea.

Acum, eu priveam atent, el se strâmba
Şi tot căutam un compromis.
A clipit afirmativ când i-am spus
Că ne-am mai întâlnit într-un vis.


Niciun comentariu: