Două direcţii

"În timpul lecturii   atenţia  noastră este   simultan îndreptată în două direcţii. Una, exterioară sau centri­fugă, asigură lecturii noastre o continuitate exterioară, legând fiecare cuvînt în parte de lucrurile pe care le reprezintă sau, de fapt, de ceea ce ne aducem aminte că se asociază în mod convenţional cu ele. 
Cealaltă direcţie, îndreptată spre interior sau centripetă, este direcţia în care încercăm a deduce, pornind de la cuvinte, sensul alcătuirii verbale mai largi din care fac ele parte. în am­bele cazuri avem de-a face cu simboluri, cu deosebirea că atunci cînd atribuim un sens exterior unui cuvînt, obţinem, pe lingă simbolul verbal, lucrul reprezentat sau simbolizat de acesta."
N. Frye