Pănă acum aveam o haină
Şi ne îngrijeam să fie curată,
Fără de petece,
Iar de se poate,
Asortată cu anotimpul:
Iarna să atragă lumină
Şi să ţină de cald,
Vara să transmit Soarelui
Că pielea e subţire.
Acum ducem în spinare idoli,
Închipuiri ale oamenilor,
Casa e plină de lucruri inutile,
Iar capul
De multe griji
A devenit cuibul golului.
Ce purtau cânva nebunii
Incapabili să-şi adune minţile
Duc acum înţelepţii satului:
Griji care macină
Liniştea.
Nimeni nu mai ştie culoarea cerului,
Tinerii o recunosc
Din abecedar
Şi o văd pe telefonul mobil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu