Pagini

joi, 6 decembrie 2012

Când e artistul creator


Câteva milenii mai târziu, Fiul, cel care fusese parte integrantă a creaţiei, este ispitit de Satana cu împărăţia acestui pământ, pe El, care crease cerurile şi pământul. Sper ca ne este limpede că Satana nu este creator, ci un biet surogat. Singurul lucru pe care poate să - l facă este să înşele, adică să imite, să ia haina altcuiva, cuvintele altcuiva, să copieze forme.
În acest caz, artistul se poate socoti creator, doar în măsura în care acceptă că realitatea prima nu-i aparţine, ea este deja creată. De Dumnezeu, de viaţă, de oameni, de întâmplări, toate la rândul lor trăgându-se dintr-un punct, singurul dătător de fiinţă. Aceasta nu înseamnă minimalizarea artistului, ci doar punerea lui pe un piedestal corect, acolo unde îi este locul.
Printre oameni, este limpede că nimeni nu este mai sus de cât el atunci când se pune problema re-creării, iar recrearea, în spaţiul omenescului, este creaţie. Pavel intuieşte exact diferenţa dintre omul faber şi creator. Oamenii seamănă, cultivă, seceră, dar cel care face să crească este Duhul Domnului.” Cine este Pavel?  Şi cine este Apolo? Nişte slujitori ai lui Dumnezeu, prin care aţi crezut; şi fiecare după puterea dată lui de Domnul. Eu am sădit, Apolo a udat,  dar Dumnezeu a făcut să crească: aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu este nimic; ci Dumnezeu, care face să crească”.[1]  Despre om, Psalmistul David ne spune că a fost făcut cu puţin mai prejos decât îngeri. Este puţin ? Cui nu-i este de ajuns, este bine să-şi amintească faptul că este un pumn de lut în mâna olarului şi depinde de Olar dacă va deveni vas de cinste sau de ocara. Înseamnă asta că omul este nimeni şi odata cu el şi creatorul ? Nicidecum. Dacă vrea omul, poate să fie fiu de Dumnezeu, şi în planul creaţiei şi în cel al mântuirii.


[1]  Biblia sau Sfânta Scriptură, 1.Corinteni, Cap.2, Vers.5-7, traducere D.Cornilescu 

Niciun comentariu: