Oamenii nu ştiu nimic
Mai dinainte,
A concluzionat Solomon
După ce şi-a pus mintea la contribuţie
Şi şi-a luat ca ajutor
Chiar inima.
Şi observă că neprihănitul
Şi nemernicul
Au aceeaşi soartă,
Prostul o ia înainte dând din coate
Şi trece drept înţelept,
Iar cel cu ochii slăbiţi de citanie
Poate să se ducă la cimitir
Înaintea analfabetului.
Mai departe n-am mai citit, fiule,
Că înţeleptul a început a amesteca
Apa chiară cu vinul din struguri
Şi a devenit melancholic,
Trecând de la una la alta
Cum fac beţivii când
Se apropie cu buze tremurânde
De paharul gol.
Îţi voi spune ceva
Care n-a observant fiul lui David
Nu ziua de mâine
N-o cunosc oamenii.
Ei nu ştiu ce se întâmplă azi.
Iar lipsa de înţelepciune
E atât de neagră
Încât mulţimea
Nu ştie
Ce-a fost ieri.
Abia asta-i deşertăciune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu