«Mintea este o undă limpede, în care se reflectă faptele şi obiectele ca în o oglindă. Imaginea e pură cât timp unda e liniştită şi dacă arunci în ea o peatră, o bucată de ţărnă, şi îndată imaginea va apărea tremurândă şi difuză ochilor noştri.
Aruncaţi în mintea noastră acea piatră, acea ţărnă, pasiunile şi ignoranţa, n'ar deveni imaginea faptului şi prin urmare exprimarea — istoria lui?»
Şi aiurea, unde vorbesc de caracterele istoriei mai vechi care cunoşteau mult mai puţin evenimentele cum le cunosc cercetările mai noue cu toate că erau mai apropiate de ele, închei cu minunata comparaţie: «Şi soarele, de şi este vara mai depărtat de pâmânt decât iarna, totuşi vara el încălzeşte mai mult».[1]
[1] Alexandru D. Xenopol, (1847-1920), “Istoria ideilor mele”, in I. E. Torouţiu, Studii şi documente literare. Vol. IV. Junimea, Bucureşti, Inst. Arte grafice Bucovina, 1933, pp. 368-428.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu