Din contră, tocmai încercarea de a învăli greşelile sub mantaua „românismului“ ne-a părut a fi o înmulţire a pericolelor, deja prea multe, în contra cărora avem să ne luptăm, şi o îndoită provocare de a ne împotrivi în contra lor. Eram, prin urmare, datori a pune acelor domni întrebarea: nu cumva cred că există un naţionalism al ştiinţei, capabil de a face din eroare adevăr, dacă numai eroarea provine de la un autor român?
Că, d. e., Academia din Bucureşti, care pentru orice stat cult ar fi o concentrare de neştiinţă pretenţioasă, să poată vreo însemnătate extraordinară: nici o creaţie nouă, nici o suflare de acea puternică originalitate, care de pe înălţimea culturii secolului împreunează elementele date spre o nouă combinare sau află în intuiţie primitivă un adevăr până atunci nepătruns de înţelegerea omenească; nimic din toate aceste nu se află în scrierile române de pân-acum, şi nici nu se poate afla deocamdată.
Căci o dezvoltare aşa de înaltă a lucrării ştiinţifice presupune alte pături de cultură din trecut, prin care să i se fi format pământul roditor pentru hrana şi creşterea ei.”
Titu Maiorescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu