”Actul de la 23 august 1944 devine rapid particular prin două trăsături: este apreciat drept decisiv în istoria României şi este atât de neguros contradictoriu în premisele şi dezvoltarea sa, încât a putut da naştere la diferite interpretări şi asumări. În "Viitorul" liberal, directorul Mihail Fărcăşanu publică la 28 august articolul Monarhia a salvat ţara. Deja în septembrie 1944, Constantin Titel Petrescu dă varianta sa, în ziarul "Libertatea"; într-un cuvânt preliminar ocazionat de reapariţia "Jurnalului de dimineaţă", Tudor Teodorescu-Branişte afirmă că actul de la 23 august este „datorat în întregime M.S, Regele Mihai I şi întemeiat pe instinctul naţional al poporului român, manifestat prin acţiunea şi glasul fruntaşilor săi" (Ce vrem, Jurnalul de dimineaţă, an 6, nr. 1, 14.11.1944).
Dar şi Grigore Niculescu-Buzeşti este „responsabil de gîndirea diplomatică a loviturii de la 23 august" (N. Carandino, Adevărul istoric, Dreptatea, nr. 107, 1.1.1945). în 1945, "Jurnalul de dimineaţă" organizează deja o discuţie în jurul loviturii de la 23 august; controversele decurg din ansamblarea opiniilor, pentru că, luată în parte, fiecare interpretare, fără a polemiza cu celelalte, este categorică. „înfrângereaforţelor naziste de către victorioasa Armată Roşie, condusă de marele conducător de oşti, Generalissimul Stalin, actul de neasemuit curaj al Majestăfii Sale Regelui Mihai şi lupta neînfricată a tuturor patrioţilor români a făcut posibilă data epocală de 23 august 1944" (Redacţional, Dreptatea nouă, an 1, nr. 54,23.8.1945).
Opinie versificabilă accesibil:
„S'au înfrăţit în biruinţă, /
Şi-au făurit- o de clocot fără nume,/
O zi de început de lume./
Ceruri luminaţi-vă
Oameni, bucuraţi-vă/
Cântaţi voi oameni liberi, tineri și bătrâni, /
Că pe destinul vostru iar sunteţi stăpâni!/
E prăbuţită treapta nedreptăţii/
Şi pe vecie îngropaţi sunt anii grei,/
Zidită-i în Istorie o zi a libertății,/
O zi de glorie: August douăzeci si trei"
(Ştefan Tita, Cântecul libertăţii, Cântece de suferinţă şi biruinţă, Cartea Omului Liber, Editura PSD, 1945). ”
Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu