Pagini

duminică, 8 ianuarie 2012

Cu Țuțea despre Nae Ionescu (II)

Ţuţea povesteşte despre o întâlnire a sa cu Sorin Pavel și  cu Pamfil Şeicaru:
-Veniţi, bă, cu mine. Voi sunteţi pro cultură germană, eu şi cu Romulus Dianu avem cultură franceză. Facem o gazetă mişto din „Curentul" sau mai lansăm o nouă gazetă.

Intre timp, Şeicaru amesteca nişte icre de crap, mai punea untdelemn, mai gusta, mai storcea o lămâie cu degete murdare. Mie îmi venea să vărs. Am fost invitat să gust din icre şi să beau vin. Eu nu mănânc nici după mama. Cum puteam mânca din icrele ţiganului de Şeicaru, mozolite cu buzele lui sifilitice?  Mi-era greaţă. Când s-a bătut cu Nichifor Crainic, nu l-a muşcat de mână şi nu i-a zbierat satisfăcut că i-a transmis sifilisul? I-am băut vinul pe inima goală şi l-am vărsat într-o rigolă. Sorin Pavel i-a mâncat icrele şi i-a băut vinul. A vărsat şi el. Ai văzut beţiv de clasă şi de rasă să-şi verse vinul? A vărsat tot şi icrele mozolite de Şeicaru pe când le pregătea.
A început conversaţia şi tratativele pentru o nouă gazetă. Pamfil Şeicaru ne-a tatonat ca să ne afle părerea dospre Nae Ionescu:
-           Ce ziceţi voi despre un filosof care n-a scris nicio carte până la 47 de ani?
Sorin Pavel, cu musca pe căciulă, fiindcă are oroarea scrisului:
-           Eu zic că este un mare filosof. Latinii au formulat și tacuisses philosophus mensiset.
Șeicaru:
-           Lasă bancurile.
Ţuţea:
-          Eu cunosc un filosof care este la începutul civilizaţiei europene şi care ne-a învăţat să mânuim şi să delimităm concepturile. Acest filosof se cheamă Socrate.
-          Şeicaru:
Adică Nae Ionescu este un Socrate al Valahiei? Şi voi sunteți „năişti"? Eu vă fac o profeţie: Nae Ionescu vă va duce prăpastie, fiindcă nu are gustul utilităţii şi al proporţiilor.  Nae Ionescu are gustul aventurii şi al fantasticului.
Ţuţea reflectează cu glas tare:
-          Şeicaru a avut dreptate. Nae Ionescu ne-a adus în prăpastie, cu gustul lui de aventură şi cu învăţătura lui.
Eu:
— Tu n-ai fost elevul lui Nae Ionescu. Te asemănai cu el în structură şi vocaţie. Qui s'assemble se ressembk.
Ţuţea:
— Aşa este. N-am fost elevul lui Nae Ionescu. Noi am fost prieteni. Toţi ieşim ca nişte cârnaţi din Mihai Eminescu, din fabrica lui. Nu inventăm nimic. Punem rând pe rând aceleași  probleme. Le măcinăm şi ne măcinăm.”

Petre Pandrea, Memoriile mandarinului valah

Niciun comentariu: