Epistolă pentru adevărații prieteni

Da, prieteni,

Chiar mai dăunăzi,

O luasem la vale,

Întâi cu un picior,

Apoi cu altul,

Și gata

(Că pe la mine pe valea Balasanului

Oamenii au doar două picioare),

Iar după ele

(Sau poate chiar înainte)

Se bălăbăneau și mințile.

De unde doctori,

De unde viene,

De unde asigurări

( Că neam de neamul meu

De ciobani și plugari

N-a avut conturi

În băncile inexistente).

Aha, zic,

În puținul gând

Care mai era treaz,

Au nu sunt eu fiu de împărat?

Ba sunt, am zis repede,

Și-am strigat

Ai grijă de mine,

Fiul lui David,

Sunt eu,

Nepotul tău,

După Tată.

Și-am început mintenaș

Să cânt.

Asta e tot.