”Nietzsche, Emil Cioran, Sartre, Heidegger şi toţi existenţialiştii sunt pitoreşti şi plebeieni. Shaw este un plebeian.
— Nietzsche, un plebeian? G.B.S., un plebeian al spiritului?
— Nu te mira. Toţi sunt rafinaţi. Plebeienii sunt rafinaţi şi pitoreşti. Aristocraţii sunt plini de simplicitate. Şi ţăranul este un aristocrat.
Ţăranii şi aristocraţii au prejudecăţi de clasă care-i ridică din animalitatea simiescă. Saltul de la animal Ia om se face prin prejudecăţi: legi de onoare, creştinism, morala omului de omenie, filantropie, ospitalitate. Plebeianu nu cunoaşte decât legea burţii, ambiţiei, pofta de putere.
Existenţialiştii sunt animale putrede, atraşi de putrezi ciune, de descompunere morală, rafinaţi şi pitoreşti.
Omul adevărat, omul-om, are un tezaur de reguli pes licăre nu trece.
Ţuţea ilustrează cu un conflict în tramvai, dintre o cucoană şi o ţigancă. Ţiganca, zvârlugă, i-a luat locul. Cucoana ofuscată suspină ceva despre lipsa de maniere a ţiganilor.
Ţiganca zice:
— Cucoană, vezi-ţi de treabă, nu intra pe cuţitul gurii mele, că nu te spală nici două Dâmboviţe.”
Petre Pandrea, Memoriile mandarinului valah
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu