Pagini

luni, 16 ianuarie 2012

Mihai Viteazul în Ardeal și comportamentul ungurilor

El înălţă din românii arde­leni la treapta de nobili, silise pe unguri a face oarecare uşurare ţăranilor şi ocrotea pe aceştia îm­potriva abuzurilor.  Deosibit de acestea, începuse a umplea Ardealul, deşert în mare parte de locui­tori, cu colonii   de români din Ţara Românească şi de bulgari, şi nu se încredea decît în acei nobili unguri care adoptaseră cu totul obiceiurile şi învestmîntarea românească. 


Deosibit   de   acestea, Mihai, spre a plăcea românilor, le zidise mitropolie în Alba-Iulia şi o înzestrase cu multe averi.  Un baston de argint, dăruit de dînsul mitropolitului Ion la anul 1599, se păstrează pînă astăzi la Blaj.  Toate acestea dovedea în Mihai planul d-a români cu încetul Ardealul. Toate acestea îngrija tare pe nobilii unguri ; ei vedeau că să stinge cu totul su­premaţia lor în Ardeal, care se va preface într-o ţară ales românească. Aceste temeri le aţîţa şi le mărea încă micul număr de complotişti pe care i-am văzut în lucrare încă din espediţia în Moldova. După fuga lui Moise Săcuiu, soţul său Ştefan Csaki ră­măsese capul complotului. Csaki să trăgea dintr-una din cele mai strălucite familii ungureşti din Ardeal. Era el om ager la minte, harnic, cu falnică înfăţi­şare, dulce la limbă, dar viclean la inimă şi ambi­ţios peste măsură ; el îşi închipuise d-a aduce răsturnări în Ardeal, ca da de va putea dobîndi pe scamă-i tronul acestii ţări. El începuse prin a se face cu totul curtizan al lui Mihai, imitînd în toate gesturile şi obiceiele lui, apărînd cu înfocare faptele şi proiectele lui, înălţîndu-1 pînă la ceriu şi comparîndu-1 cu cei mai mari eroi ai lumei, a căror mari fapte slăveşte istoria. 
Prin aceste chipuri, iar mai ales prin vitejia ce arătă în espediţia Moldovei, Mihai îl luase foarte la inimă, îi arăta mare încre­dere, îl numise căpitan-general al toatei armiei sale şi îi dăruise mai multe moşii însemnate în Ardeal. Csaki trăda cu nevrednicie încrederea domnului şi bunătăţile lui către dînsul şi profită de favorul ce avea ca să comploteze fără temere şi să surpe pe făcătorul său de bine.

Pe langă aceea că povăţuia propaganda rebeliei în Ardeal, el era în corespondinţă necurmată cu generalul Basta, către care se arăta cu totul jertfit Austriei şi că lucrează numai pentru dîn-sa, şi într-aceeaşi vreme, prin Moise Săcuiu, sta în re­laţii cu polonezii, [cu] Sigismund Bathori şi [cu] Ieremia Movilă. Acesta se puse atunci în raport cu tătarii şi cu turcii, cerînd ajutor împotriva lui Mihai.”

Nicolae Bălcescu 

Niciun comentariu: