Mihai, înconjurat din toate părțile...

”Mihai nu bănuia nimic de furtuna ce îl amerinţa. El se încredea încă în steaua sa şi în fatalitate, această superstiţie a oamenilor cărora mult le-a slujit norocul. El vedea bine că polonii sau turcii nu-l va lăsa mult în odihnă, dar socotea că, cu spri­jinul Austriei, de care nu să îndoia, va putea lesne a pedepsi îndrăzneala duşmanului.

 Se vede că Mihai să ţinea de hotărîrea sa d-a porni împotriva turcilor ca să le ia Banatul, dupe cum se făgăduise Austriei. El nădăjduia că, pe lîngă folosul d-a uni Banatul cu celelalte ţări române, printr-acest război va cîştiga încă cu totul încrederea Austriei, temătoare ca el să nu să alieze cu turcii.

Spre acest sfîrşit, Mihai avea nevoie d-a fi sigur că nu va fi izbit de poloni. Pentru aceea trimise la craiu Poloniei doi soli, pe George Ratz şi Stroie Buzescu, boier însemnat, spre a-i arăta pricinile care 1-a silit a coprinde Moldova, asigurîndu-1 că „nu are de gînd a face nimic îm­potriva Republicei Poloniei şi a craiului ei, că încă el se pune la voia craiului, îmbiindu-1 cu prietenie şi bună vecinătate, numai să voiască a se uni cu creştinii şi a se lepăda de alianţa turcească". 

Pretinde Bethlen că această solie era o prefacere din pârtia lui Mihai, ca să îtişale pe craiul Poloniei, dupe cum înşelase pe Andrei Bathori şi pe Ieremia Movilă, şi a-1 izbi fără veste şi fără a fi gata de apărare ;' iar că scopul lui Mihai era de a subjuga Polonia ; că solii săi, sosind la Sathmar, spuseră în numele lui. Mihai, la ofiţerii împăratului ce găsiră acolo, că Mihai are mare prietenie către arhiduca Maximilian şi are de gînd să-1 facă crai al Poloniei ; că întru aceasta are corespondinţă tainică cu duca ţării muscăleşti, pentru ca muscalii de o parte, Mihai de alta şi Maximilian de a treia parte, într-aceeaşi vreme să izbească Polonia ; că pe urmă, comunicînd la acei ofiţeri solia lor către craiul Poloniei, ei asi­gura că merg la dînsul numai spre a-i da mai multă încredinţate de gîndurile lui Mihai ; dar într-adevăr proiectele acestuia ţintea întru a goni, de se va putea, pe craiul Poloniei, pe urmă a da mai lesne deoparte pe Maximilian şi a-şi asigura pentru sine crăia Po­loniei.