”Comentăm pe Mircea Eliade, pe Emil Cioran şi pe Nae Ionescu, ajunşi vedete pariziene.
Emil Cioran, amantul unei israelite cocoşate, Sorana Gurian, moartă de tuberculoză, este copios înjurat de Ţuţea pentru diatriba împotriva românilor.
Cioran, neam de baci ardelean, cu ereditate de transhumantă, suferă de nomadism, acosmism şi voluptate pură, aşa cum îi defineşte pe evrei, făcându-le apologia, fiindu-şi apologetul, după cum Victor Eftimiu şi-a făcut singur statuia.
Ţuţea e indignat pe Cioran:
— Mofturi de cioban ambulant, care nu trebuia bătut la popou în piaţa publică, aşa cum propun denigratorii, ci, pur şi simplu, ales membru al Academiei Române, spun eu.
— Mariana Viforeanu pretinde că Emil Cioran scrie într-un stil francez tot atât de pur ca cel al Cardinalului de Retz.
Cineva intervine în discuţie. Ca să-1 flateze pe Ţuțea îi spune că regretă că n-a plecat în străinătate, ca să se facă dascăl la vreo universitate străină.
Eu protestez zgomotos. Datoria intelectualilor este ca și a câinilor ciobăneşti: să nu-şi părăsească turma de mioan li venirea furtunii sau viforniţei.
Ţuţea a fost profesor la Universitatea de la Jilava și Academia de sub pământ de la Ocnele Mari, unde noi am imprimat un stil de curaj şi de abnegaţie mandarinală. Ţuţea a intrai în legendă, ca şi Nae Ionescu, care a plătit cu viaţa teoria sa.”
Petre Pandrea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu