Pagini

duminică, 8 ianuarie 2012

Scrisoare fără timbru


Iar îmi scrie Creolina -
Ia asupra-i toată vina,
Dacă am să recunosc
Că ea este măr domnesc.

Nu e măr și nu e mară,
Sufletul ei e de pară,
Ard și paie și cărbuni
În cuptorul ei de huni.

Și-mi mai cere să mă jur
Că în țările din jur
Nu e fată sau femeie
Demnă să-mi fie muiere.

Vrea să zică prin ocol
Că în sufletul meu gol
Ar putea să locuiască
Și eu n-aș mai fi de iască.

Dar eu nu-s nici gol, nici plin
Sunt ca frunza de pelin
Amar doar pe dinafară
Și-năuntru strop de ceară.

Că devin apă de ploaie
De cum văd că se-nconvoaie
Și-i amușin urmele
De cum i-aud numele.

Niciun comentariu: