Pagini

duminică, 8 ianuarie 2012

Amicul meu, Solomon

Se văita sau se lăuda
Solomon
(Cine mai înțelege ce
Scriau poeții înainte)
Că i-a furat
Iubita inima.

De-ar fi așa
Și cu mine,
Împărate,
Aș trăi ca-n sânul lui Avraam,
Că nu m-ar durea nimic.

La mine, prietene,
Este exact invers:
Mi-a lăsat inima la loc,
Iar ea bate în ritmul Creolei:
O dată da,
O dată ba.

Vino, împărate,
Că tu știi să vorbesti cu păsările,
Ascult-o un minut, poate două,
Și apoi lămurește-mă
Ce fel de pasăre e.

Privighetoare.
Sticlete.

Ce au pădurile cu niște cuci singurateci
Ca noi doi.

Și unde se duce ecoul
Gândului meu.

Niciun comentariu: