”Într-adevăr, la aceeaşi scara a perfecţiunii în poezia sa se află totul. Gama sa lirică este imensă. Într-însa coexistă intuiţia viitorului, ansamblul tuturor ecourilor mitice, istoria şi peisajul românesc, cele mai vaste ingerinţe folclorice, asimilarea filosofiei, a ştiinţei, a vechilor "înţelepciuni".
Se găsesc toate dispoziţiile lăuntrice: exaltarea, extazul, visarea, duioşia, luciditatea satirică, revolta, sarcasmul. Se cuprind toate formele poetice, de la strofa alcaică a Antichităţii, şi de la liniile armonioase ale sonetului, până la cele mai îndrăzneţe expresii ale versului liber şi ale prozei ritmate, anticipări certe ale unor forme specifice numai veacului nostru.
Din această lirică, se înalţă cele mai nebănuite sunete: ecouri depărtate, chemări care se sting, murmure de ape, cântări furate de vânt sau absorbite de lăcomia depărtărilor, voci şoptite, foşniri de frunze, fâsâit de ierburi, sopot de izvoare, ropot de cascade, glasuri înăbuşite parcă din adâncul pământului sau din funduri de abisuri, dar în acelaşi timp şi tunete, şi furtuni nimicitoare, şi muget de valuri. În poezia sa, adoarme fluierul, plânge clarinetul, geme violoncelul, izbucneşte orga, tună surlele apocaliptice. Se modulează infinit cu sunetele toate stările, toate senzaţiile, toate simţirile, toate nuanţele lăuntrice, a dorului, a urâtului, a aleanului, a "somniei" voluptoase, a pustiului, toate la cel mai înalt grad de perfecţiune."
Edgar Papu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu