Pagini

luni, 16 ianuarie 2012

Cum se purtau Marile Puteri


Tratatul subsidial încheiat la 6 iulie 1771 rămâne fără de urmări. Numaidecât însă după ce a renunţat la Oltenia, Curtea din Viena începe a se pregăti pentru negocierile privitoare la anexarea către Galiţia a câtorva districte din Moldova. Adunând apoi toate elementele pentru discutarea chestiunii, cancelarul Kaunitz însărcinează pe internunţiul de la Constantinopol, baronul Thugut, să înceapă negocierile cu Poarta otomană.

Încă la 3 februarie 1773 baronul Thugut cere să i se trimită hărţi speciale şi să i se dea lămuriri asupra punctelor, a căror achiziţiune e privită ca neapărată pentru asigurarea graniţelor monarhiei. El arată apoi în raportul său că nu crede că Poarta va ceda teritoriul ce ar fi a se anexa după proiectul ofiţerilor de stat major şi că îndeobşte negocierile vor întâmpina mari dificultăţi.

Prevăzând greutăţile ce i se vor face la Poartă, baronul Thugut nu începe numaidecât negocierile, ci caută a-şi pregăti terenul, a se pune bine cu miniştrii Porţii şi a-şi câştiga mijlocitori buni. Reis Effendi, ministru de Externe, era Ismail Raif Bey, un om onest, dar fricos şi lipsit de energie. La un asemenea om banii şi darurile preţioase rămân fără efect; baronul Thugut izbuteşte însă a-l angaja prin încredinţări amicale şi prin ameninţări indirecte. În mai multe rânduri Ismail Raif Bey şi baronul Thugut ţin conferinţe confidenţiale secrete. Purtarea ministrului turcesc în aceste conferinţe e cea mai corectă şi cea mai nevinovată; conferinţele sunt însă secrete şi se ţin noaptea, astfel ele pot să dea loc la bănuieli şi nedumeresc pe fricosul ministru turcesc.

Această nedumerire e una din cele mai puternice arme de care Thugut se foloseşte faţă cu dânsul.

La conferinţele secrete mai lua parte şi dragomanul Porţii Costachi Moruzi. Numaidecât la una din cele dintâi conferinţe Thugut îi promite 1.000 galbeni, pe care nu îi va primi însă decât după ce, prin concursul lui, negocierile vor fi ajuns la un bun rezultat. Costachi Moruzi primeşte cu vie mulţumire această dovadă de încredere şi, din partea sa, promite că va face tot ce-i va sta în putinţă. Mai rămânea voievodul Moldovei şi agenţii lui de la Constantinopol. Grigorie Ghica, voievodul Moldovei, petrecuse patru ani de zile în casa internunţiului austriac, baronul Pencklern. La 15 iulie 1754, Pencklern arată într-un raport către Kaunitz că a dăruit junelui de mare viitor un ceasornic de aur. Mai arată apoi că “Gligoresco” Ghica s-a căsătorit cu fiica renumitului Giacomo Riso şi cere voie de a-i face un dar de nuntă în valoare de 100-120 galbeni.

El speră că această cheltuială nu va fi rău întrebuinţată, deoarece Grigorie Ghica în curând va fi numit dragoman al Porţii şi este bine de a câştiga încă din vreme bunele lui dispoziţiuni.
Grigorie Ghica e numit dragoman şi în urmă ajunge chiar la domnie.



Mihai Eminescu

Niciun comentariu: