Pagini

duminică, 15 ianuarie 2012

Cum e poporul român în viziunea lui Eminescu

Românul uită şi nu uită, după cum o iei. Românul nu urăşte decât pe cei ce i s-au băgat în suflet şi ca dovadă putem aduce pe românii din Turcia. E sigur că ei trăiesc sub acelaşi regim ca şi bulgarii, sârbii şi grecii: cu toate acestea ei trăiesc bine cu turcii şi le ţin partea. Nici aicea nu-i urâm pe turci, deşi desigur că, ei numai dovezi de iubire nu ne-au dat niciodată. Ungurii n-au decât să se-ntrebe pe cine-i urăsc ei, ca să ştie pe cine urâm şi noi. Credem că asta-i destul de clar, deşi în emoţiunea noastră, n-am ajuns încă să facem hagialâc la mormântul lui Gül-Baba.

Aşadar, biserica şi şcoala, atâta cer românii din Austro-Ungaria pe seama lor, şi prin aceasta şi-au cerut păstrarea naţionalităţii şi nimic mai mult. În dejudecarea lucrurilor acestei lumi şi mai ales în secolul nostru ne-am deprins a aplica o singură măsură, aceea a interesului material, a stăpânirii asupra puterii fizice; şi cu toate acestea oamenii, chiar cei materialişti, lucrează fără să vrei, ba fără să ştie pentru un scop mai înalt. Această conştiinţă o are poporul, n-o are câteodată omul cult.”

Mihai Eminescu

Niciun comentariu: