”Condamnarea definitivă a Bietului Ioanide are loc o dată cu articolul-ghilotină al politrucului N. Popescu-Doreanu. Acesta afirmă sentenţios că romanul nu e realist, că el reprezintă o greşeală, că viaţa e înfăţişată într-o lumină falsă. Cartea ar fi în totul artificială, pretenţioasă, pe scurt - un eşec. Acuzaţiile, observă Nicolae Mecu, se constituie într-o veritabilă post-cenzură, iar aşa-zisa cronică în rechizitoriu.
Acestor substanţiale comentarii din amintita ediţie (1998), istoricul literar le adaugă altele noi. Cartea a fost "înfierată", cum se spunea pe atunci, într-o şedinţă la Uniunea Scriitorilor, de către un fel de acuzatori publici: V. Em. Galan, Aurel Baranga, Ion Mihăileanu, Dan Deşliu, Silvian Iosifescu.
O critică foarte aspră a venit din partea lui Gh. Gheorghiu-Dej, care a dispus retragerea romanului din librării, după ce avusese cu autorul o discuţie "tovărăşească", pe larg prezentată în ediţia 1998.”
Al Săndulescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu