Iosif II se privea ca împărat al poporului românesc, şi aceasta prin moştenire de titlu. În districtul Năsăudului el a fondat patru sate româneşti ce există şi astăzi şi ale căror nume proprii împreunate cuprind promisiunea de mântuire a neamului românesc.
Aceste patru vorbe la un loc sună:
Salva Romuli Parva Nepos.
Ca compliment al şirului de idei de mai sus n-avem decât a aminti trecerea unei însemnate părţi a românilor la uniunea cu catolicismul şi mişcarea de redeşteptare naţională inaugurată după acest eveniment. Această mişcare s-a comunicat repede şi dincoace de Carpaţi, nu fără încuviinţarea Austriei.
Noi nu facem critică nici uneia din aceste serii de idei. Pân-acum ştim numai atâta că, pe când înainte ne era dată putinţa unei dezvoltări normale a poporului după propria lui natură şi propriile lui dispoziţii, prin influenţarea bilaterală de dinafară, această dezvoltare a fost pripită şi bolnăvicioasă.”
Mihai Eminescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu