Pagini

duminică, 15 ianuarie 2012

1773, Austria și românii

La 1773 Iosif II asigura pe români că, stranepoţi ai lui Traian fiind, ei sunt adevăraţi feciori ai săi, deoarece el, proclamat împărat al sacrosanctei Împărăţii romane, poartă singur astăzi moştenirea imperială a Cezarilor din Roma.


Iosif II se privea ca împărat al poporului românesc, şi aceasta prin moştenire de titlu. În districtul Năsăudului el a fondat patru sate româneşti ce există şi astăzi şi ale căror nume proprii împreunate cuprind promisiunea de mântuire a neamului românesc.
Aceste patru vorbe la un loc sună:
Salva Romuli Parva Nepos.
Ca compliment al şirului de idei de mai sus n-avem decât a aminti trecerea unei însemnate părţi a românilor la uniunea cu catolicismul şi mişcarea de redeşteptare naţională inaugurată după acest eveniment. Această mişcare s-a comunicat repede şi dincoace de Carpaţi, nu fără încuviinţarea Austriei.

Noi nu facem critică nici uneia din aceste serii de idei. Pân-acum ştim numai atâta că, pe când înainte ne era dată putinţa unei dezvoltări normale a poporului după propria lui natură şi propriile lui dispoziţii, prin influenţarea bilaterală de dinafară, această dezvoltare a fost pripită şi bolnăvicioasă.”

Mihai Eminescu

Niciun comentariu: