Sărută-mă pe gene
Şi poate mă trezesc
Visez cam de un secol
Şi n-aş vrea să mai cresc.
Dar nici să dau napoi
Precum e Carul Mare
Când vine dimineaţa
Şi doar cocoşul sare
Să spună-n Univers
Că iar vine lumina
Prăşind printre ceahlăuri
Fără s-o doară splina.
Iubito, nu sta mult,
Nu pot s-aştept în van,
Ştiind ce a păţit
Glumeţul Anton Pan
Îţi spun ce s-a-ntâplat
Şi care-i fi năpasta:
El se credea poet,
Dar l-a lăsat nevasta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu