Am visat marea cea neagră
Care se făcuse verde,
Şi mugea în paşi nesiguri
Ca şi mânzul când se pierde.
Era cântec de sirenă
Când a a joc şi când a jale,
Norii coborau spre casă,
Ea părea c-o ia la vale
Şi credeam că lumea piere,
Sângele-mi fugea din vine,
Urla golul ca-n cutremur
Speriat că nu-s cu tine
Înspre ziua doi cocioşi
Beţi şi ei de prea lumină
Cântau aria speranţei
Cu refrenul o să vină
O să vină ceasul bun
Cu o linişte ca-n pântec.
Am visat azi noapte marea
Dar ştiam că nu mă-înec.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu