E destulă iarbă
Printre pietre,
Petru nu mai e colțuros,
De atâta umblet
Tălpile au devenit
Sandale romane.
Până mai ieri
Cântau păsările
În ritm de ploi cu stele:
Blândețe care cerea
Uimire și slavă.
E pace pe Munte
E pace la câmp,
Apele se preling la vale
Precum amintirile senectuții.
Dă-ne pacea ta, domnule.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu