Cum se nasc poemele

Erai speriată când te-am văzut

De parcă te fereai să te plouă,

Iar genele deveniseră umede

Cum este iarba sărutată de rouă.

Te-aş fi chemat să fugim

Pe drum nebătut ori în pădure

Unde s-ar fi pierdut cărările

Uitând c-am plecat după mure

Dar cui îi ardea de mâncare sau mers,

Când se proptise timpul în loc

Iar eu bâlbâiam sinonime

Cu a fi întâmplare sau simplu noroc

Pe tine te vedeam ca pe-o tresie,

Subţire şi înălţătoare spre cer

Nu mai voiam să fugim în lumile largi

Şi te voiam ascunsă-n ungher

Acolo să-ţi cânt melodii inspirate

De privirea ta jucăuşă,

Ţi-aş găsi şi acum rime alese

Dacă n-ai mai sta mirată la uşă.