Mere neculese

Cum e plânsul de câmpie

Nu ştie decât fata de la deal

Şi feciorul de la munte.

Tot astfel simte şi cucul

Când se apropie miezul verii

Şi se pregătesc merele timpurii

Să-l prăznuiască pe Sânchetru.

Numai eu, lup de stepă,

Plâng pe stejarii care au umbrit

Ostaşi decebali.

De dragul dorului

Şi a ierbii care-mi creşte

Pe deal,

            Cerului rogu-mă

Să trimită

Vântul primăverii

Şi să şteargă

Plânsul de câmpie.

E încă toamnă

Şi merele neculese

Aşteaptă fecioare nenăscute

Să le simtă mirosul.