Oprește, stop cadru

Oprește-mă, domnule, din mers,

Picioarele mi s-au făcut opinci

Și căutând un loc sub univers

Abia mai pot să număr pân-la cinci.

Cu unu m-am deprins târziu de tot,

După ce mă împăcasem și  cu Goete

Care-a legat  pe Faust cu-n netot,

(Cel ce avea copite noi sub ghete).

Cu doi m-am învățat privind în jur

Cum tata mă iubea la fel ca mama

Și eu eram chemat să nu înjur

De nu prind fir subțire cum e lama.

 Treimea Sfântă-a fost ușor,

Am pus-o temelie la credință

Și de atunci știu ritmul pentru zbor

Văzând cum crește rădăcina-n viță.

Patru era sub ochi la orice scaun

Și-acelaș număr îl găseam la mese

Când se înghesuiau ciobanii la ciaun

Și se-îmbătau de nima să le pese.

Și gata, că mai sus era algebră

Și semne din acel Pitagora,

Le răsuceam până scăpam de febră

Și nimeni nu știa cât mai e ora.

Te rog să-mi dai un loc precis

De care să mă prind când amețesc

Și nu știu de sunt viu sau doar e vis

Când vin stelele verzi să le pețesc.