Trezeşte-te, trezeşte-te, Creola,
Că ai primit o scrisoare,
Era o frunză cu galben şi verde
Şi ultima rază de soare.
Credeam că ai plecat în sahara,
Sau undeva în ţara lui Cuş,
Dar tocmai am privit pe fereastră
Şi te-am văzut dezbrăcată la duş.
Ca David, mic dezeretor de la luptă,
Visez şi sunt convins că te văd,
Da, tolănit lângă maluri de Olt
Visez cum intră peştii-n năvod
Iar tu eşti sirena eternă
Pe care o scap din neagră năpastă,
Trezeşte-te, hai scoală, Creola
Şi vom alerga împreună pe coastă.
Când vom ajunge în vârf,
Muntele va fi un biet muşuroi,
Ne vom trânti să numărăm stele
Şi vom face un suflet din doi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu