Mi-a cescut o
aripă azi noapte,
Tocmai când credeam că s-a uscat
Și rădăcina. Era sec și pământul
Cum era sub arșiță, la arat.
Câiini urlau ca lupii-n pădure,
Dormeau păsările de atâta tristețe,
Copiii plângeau fără pauze
Mamele făceau fețe-fețe.
Bunica era singura calmă
Că mai văzuse ograda pustie,
Chiar ei îi secase un ochi
Așteptându-și bărbatul să vie
Din infinite stepe rusești
Sau poate de sub ghețuri polare
Dar tot punea capul jos liniștită
Știind că noaptea e spartă de soare.
Cere, mi-a sugerat șoptit duhul,
Cere ce vrei, e totul al tău,
Poți să încerci nemurirea
Făr-să te prăbușești într-un hău.
Am spus că primesc doar ce mi se dă,
Că așa am învățat de la tata
Care sorbea apele din adânc
Înainte de-a se inventa roata.
Dă-mi aripi să zbor, am cerut,
Lasă-mă să plutesc dus de vânt,
Să am o porție dublă de duh.
Și așa a fost după primul cuvânt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu