Poeţii s-au
inventat
În prima dimineaţă,
După ce s-a denumit lumina zi
Şi întunerecul noapte,
Chiar aceste denumiri fiind operă
De visător.
Mult mai târziu,
Când Adam a văzut-o pe Eva
Pângând
A crezut că s-a rupt vreun fluviu
Şi a găsit cuvântul lacrimă
Ca să nu gândească
la crimă.
De atunci,
În fiecare dimineaţă
De cer se agaţă o fecioară sfântă
Cu gândul să se spânzure de o melodie.
Bărbatul i-ar spune să coboare
Dar se teme
să nu o deslege
Şi-i scrie poeme
Folosind limba îngerilor –
Limba română fiind ultimul idiom
În care fiebe cuminecătura.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu