Eu sunt o trestie
de bărăgan,
Crescut lângă o baltă-a
Dunării,
Dar am casă de oaspeți
Und-să te duc,
Și-orchestre mii
De greieri
cântăreți.
Tata abia
așteaptă
Să-i aduc o noră-mireasă
Și e sigur că vei
fi
Frumusețea lumii.
Mă vei cunoaste
după cântec,
Voi sta lângă
stejarul bătrân
Și voi fluiera
voinicește
Din ghindă.
Urcă în caleașca
mea
Din care a sărit
fructul.
Vom pluti
Până în depărtata
Mediterană.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu