Cartea aceasta a trecut
Prin foc,
Dar nu păstrează
mirosul
Pe nici-o filă
(Am întrebat
specialişti
În amuşinări, eu
fiind
Imun la infecţii de
ură).
Cartea se poate
citi la rând
Sau de la sfârşit
spre început,
Doar sensul trebuie
pus la loc
Fiindcă nu arde,
Nu putrezeşte
Şi nu vorbeşte
celor cu inima strâmbă.
Prima dată am
crezut că e fruct
Şi am înţeles-o pe
Eva
Lăsându-se feeric
udată pe buze
De cuvinte plăcut
alunecoase.
Ultima dată am
ţinut-o la piept
Ca să nu mă ia
valul Infernului.
Cartea aceasta nu
arde,
Paginile ei sunt
aripi spre nori,
Se prăbuşeşte doar
când
Se fac săgeţi din
ascuţitele ei
Valuri adânci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu