Bacoviană

Vârful copacilor sărută pământul,

Bacovia nu mai simte de mult,

Cititorii au intrat în cimitir

Să-şi caute bolile.

Mormântul e gol,

Poarta de la vecini se închide

În zgomot de tobe

Acoperind spărtura din geam.

Tu dormi şi crezi

Că primăvara e la locul ei.

Eu te iubesc

Şi-ţi spun minciuni

Ca să uiţi de sinuciderea

Lui Freud.

Habar un am

Cui aparţine traducerea,

Dar tot te aştept.