Diferenţa dintre vorbă (limbajul profan de care ne folosim zilnic pentru a ne putea comunica nevoile de supravieţuire) şi Cuvânt (limbajul sacru sau poetic, cel cu dimensiuni metafizice şi, când este cazul, încărcat de conotaţii spirituale, divine) nu este o descoperire a secolului XX, iubitor de nuanţe şi defalcări.
După J.B. Taylor, episcop de St Albans, Cuvântul lui Dumnezeu este folosit în Vechiul Testament de 394 de ori “cu referire la o comunicare divină care vine de la Dumnezeu pentru oameni sub formă de poruncă, profeţie, avertisment sau încurajare".
Formula obişnuită este: ”Cuvântul lui Iahve i-a vorbit (lit. ”a fost”) lui…”, dar uneori cuvântul este “văzut” ca într-o vedenie (Is.2:1; Ier.2:31; 38:21).
Cuvântul lui Iahve este o extindere a personalităţii divine, investit cu autoritate divină şi trebuie ascultat de îngeri şi de oameni (Ps.103:20;Deut.12:32); el dăinuieşte pe vecie (Is.40:8) şi odată ce este rostit nu se poate întoarce neîmplinit (Is.55:11).
Este folosit şi sinonim pentru legea (tora) lui Dumnezeu în Ps.119, unde se referă la cuvântul scris şi nu la un mesaj verbal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu