Noaptea trecută, neavând ce face, am visat.
Se făcea că la bufetul Academiei, la o masă rotundă, tovărășească, discutau una-alta domnii Patapievici, Cartarescu, Manolescu, Ștefănescu, Tismăneanu. Puțeni, dar culți!
Pe masă: măsline grecești, brânză franțuzească, țipari și fructe de mare; vodkă și felurite băuturi răcuritoare. Alifii și săpunuri cât cuprinde, ca să se spele pe mâini, probabil.
În loc de chelnerițe, serveau niște copilandri.
Mai în spate, împingându-i în prin plan, din fundalul clar obscur, recunosc anevoie pe Mihail Roller, Iosif Chișinevschi, Dumitru Popescu, Ana Pauker, Mihai Dulea, Suzana Gâdea. Stalin pe perete, Troțky la dreapta, Gorbaciov la stânga. Iliescu la pământ, dar viu.
La un moment dat, se deschide ușa și apare silueta lui Eminescu.
Dă să intre, dar îl oprește întrebarea unuia dintre meseni (nu am deslușit bine glasul, că vorbeau toți cu accent rusesc):
-”Ce caută ăsta în literatura noastră, bă stimabililor și onorabililor, nu mai sunt criterii estetice pi astă lume?”
Și-a dat Bunul Dumnezeu și m-am trezit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu