Adu-mi aminte, Domnule,
Să scriu un poem.
Un lanț de cuvinte
Grele ca o macara,
Dar să nu se audă nimic
Dacă alunecă
Sau începe să lovească din aripi.
Când îl va citi Creola,
Să mă privească în ochi
Și să tacă.
Aș vrea ca tata să nu mai lăcrimeze
După ce voi cânta.
Eu însumi
Să fredonez în gama dor-mi-de-ea
Și să nu-mi pese
Dacă va spune mulțimea
Că sunt tra-la-la.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu