Pagini

marți, 3 ianuarie 2012

Tristețea lui Baudelaire

Ceață peste ceață,
Aproape britanică,
De-ar mai fi și niște fum de cărbuni
Iar fumurile transoceanice.

Mama a plecat
La un ceai de ora șase
(Că doar nu poate să-l bea
La ceasul fixat de strămoșii
Amiralului Nelson),
Dar mă va părăsi curând
De dragul măritișului.

N-am s-o iert
Că m-a născut
Și că s-a putut despărți pântecul ei
De un copil ca Charles.

Prietene, azi te vei duce singur la cabaret,
Vei vedea picioarele femeilor,
Lungi cât așteptarea
Unei inspirații
Pentru un poem cu rimă.

Eu mă voi lăsa mințit
De Creola,
Care-mi va spune
Că sunt  
Regele Charles de Balasan.

Deja s-a ridicat ceața.

Niciun comentariu: