Rugăciunea zorilor

Nu, tu nu eşti uleiul din candelă

(Și nici nu vreau să fii)

Este sucul de rodie

Care se prelinge

Și udă piatra.

În lumina după - amiezii,

Pata lăsată pe obrazul meu

Ia forma celor

Șapte culori.

Din spectrul solar,

Din lumina de dinainte de sori.

Dar cine ți-a spus ţie că

Aș fi înţelept

Și aș avea răspuns...

Sunt, Doamne,

Un strop de pământ roşu

Peste care se apleacă pletele roşii.

Și Tu ştii că din pământ ne-ai

Desenat.

Pe amândoi.

Doi.

Suntem cercul din mijlocul

Vorbei doi.

Uită-ne c-am fost goi,

Îmbracă-ne, păstor

De oi.