”Convorbiri aliate începute în Uniunea Sovietică la Yalta, la 4 februarie 1945, se încheie la 11 februarie printr-un protocol care consfinţeşte secret delimitarea sferelor de influenţă convenite. La convorbiri participă conducătorii Uniunii Sovietice, Statelor Unite şi Marii Britanii; I.V. Stalin are parteneri inferiori măcar prin micime vizionară, dacă nu prin pretenţii. Starea sănătăţii lui Roosevelt este mai mult ca precară şi documente care decid negativ soarta unor popoare sunt semnate de un om a cărui tensiune arterială oscilează la Emită superioară în jurul lui 300.
Churchill se află înaintea unor alegeri parlamentare. în genere, diplomaţii occidentali ignoră ţări şi popoare deliberat şi în cel mai bun caz idealist, dispuşi fiind să vadă peisajul planetar în ansamblu; câte un participant ca George Kennan, în jurnalul tipărit abia în 1972, dezvăluie parţial jocurile mizerabile la care se pretează cele mai mari puteri militare şi economice ale globului. Churchill va nota în memoriile sale: „N-am simţit niciodată că relaţiile noastre din trecut cu România şi Bulgaria ar putea să justifice un gest sau un sacrificiu deosebit din partea noastră. " Precizări asupra târgului continental al Aliaţilor în întâlnirile dintre 9-18 octombrie 1944 sunt rezumate pentru opinia publică internaţională într-o propoziţie: „A fost cu atenţie tratată evoluţia evenimentelor din Sud-Estul Europei. " Considerate de victime şi de unii moralişti drept trădare şi vânzare de ţări şi popoare, acordurile de la Yalta consfinţesc după alţii o simplă stare de fapt materializată simbolic şi statistic de bucăţelele de hârtie pe care Churchill i le prezintă lui Stalin în noaptea de 9 spre 10 octombrie 1944, conţinând numele ţărilor dintre Marea Baltică şi Mediterană și gradele respective de influenţă — între 10% şi 90% — sovietică şi 10 % occidentală. României i se repartizează raţiile de 90% influenţă sovietică şi 10% vestică.
Paralelismele de comportament prin raportare la înţelegerile sovieto-hitleriste sunt uşor de realizat, dineren’a de cinism negustoresc superior la Yalta, nefiind totuşi relevantă. Românul va prefera imaginea unei monstruoase coaliţii victirnizante: „Rusia Sovietică nu numai că a fost salvată de la dezastru de Asguafi Statele Unite — fără să i se ceară vreun angajament precis — dar i s-a lăsat la discreţie jumătate din Europa. Conferinţele dela Teheran, Yalta, Moscova, Posdam sunt culmi ale inconştienţei politice niciodată atinse de jaita liberă" (Pamfil Şeicaru, Unirea naţională, Buletinul A.R.C, 61, pag. 208-209).”
Marian Popa, Istoria literaturii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu