Fiule, frate și sora mea,
Chiar și ție, tătucă,
V-am scos din cuptorul gândului un sfat:
Nu invidiați bogații,
Flașnetarii,
Șoferii
Și curtezanele.
Bogăția nici nu mai e bogăție astăzi,
Ci o simplă hârtie decolorată
Prin care se înșală unii pe alții.
(Pisoiul meu niciodată
Nu va mânca hrană alterată).
Flașnetarii nu vor cânta niciodată muzica lor,
Ci numai ce li se poruncește,
Fiind, de la Platon citire,
Imitatori,
Sau, românește, pleavă.
(Vântul în Curbura Carpailor
Nu ia niciodată pietre cu el).
Șoferii și curtezanii
Își schimbă vârstele între ei,
Sunt plimbați
Și se confundă cu roțile
Fără să știe
Că se vor desumfla.
(Apele curg
Clar izvorând în fântâne
E un vers pe care Eminul
L-a smuls de pe buzele unui zeu).
Ascultă, fiule,
Zborul păsării:
El este începutul științei
(Nu cad penele fără învoire).
Privește mersul furnicii:
Vei auzi cum tropăie
Elefanții eternității.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu