Luna mea și luna voastră
E iarăși deasupra orașului
Și întreabă dacă mai are rost
Să vină și mâine seară.
Nimeni nu are timp de stele,
Sentimentele se vând cu toptanul,
Se schimbă inimi
Pe ciorapi îngăuriți,
Bisericile dau tămâia
La preț de minciună.
Învățasem
Să-mi caut steaua
Și să plâng pe umărul fiecărei comete,
Să fac iubitei cadou
Constelații.
Sunt arătat cu deget bont,
Se râde cu gura până la urechi.
Visez la o fată căreia să-i dau veșmintele
În lături
Într-o zi,
O săptămână,
O lună.
Statuile din Cismigiu
Sunt de mult dezbracate.
Nu le mai afectează frigul,
Necum un vers de poet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu