Mult mă ceartă Creola
Că am zis și altora
S-o ia cu mine pe drum
Și-apoi le-am lăsam în fum.
Atunci eram tinerel
Nici nu știam ce să cer,
Eu le mângâiam pe fustă,
Ele se gândeau la nuntă.
Când auzeam un sticlete
Vedeam trupuri despuiete,
Prin boscheții de pe lunci
Zăream doar picioare lungi.
Ce-o fi vrând acum copila
Să mă plâng și să-i cer mila
Că ea merge cum e vântu
Și eu rămân cu privitu.
Mai bine mă dau boboc,
Roșu ca ardeiu-n foc,
Și mă laud că trei fete
Mă așteaptă să se-îmbete.
Nu cu țuică, nu cu vin
Nu cu bani de la străin,
Sunt citite și cu minte
Se îmbată din cuvinte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu