Da, la Sucevița, la Voroneț există scene ale creației realizate cu alb, culoare care cred că simbolizează această lumină în care Adam e creat. După ce e alungat din Paradis, el pierde această lumină. Corpul lui devine opac si foarte greu, este animalic. Acesta e un mare mister.”[1]
Noi spunem: „La început Dumnezeu a creat cerurile şi pământul”. Folosim un cuvânt care se referă la timpul istoric si îl asociem cu trecutul. În ebraică cuvântul „beresit” înseamnă „în principiu”.
Acest principiu locuieşte în noi mereu, el este această imagine divină, principială, fundamentală. E principiul fiinţei noastre care există întotdeauna, chiar dacă nu suntem vii. Când spunem „La început Dumnezeu a creat cerurile şi pământul”, folosirea trecutului este o greşeală.
În ebraică, există un termen numit „împlinit”, pentru că timpul istoric trecut, prezent, viitor nu poate da seamă de opera divină. Aceasta este eternă. Eternitatea nu este nici timpul istoric şi nici timpul interior. Ea este dincolo de acestea. S-o traduci prin trecut e absurd. „La început Dumnezeu creează” - este o operă realizată în fiecare moment pentru că numai prezentul conţine eternitatea. Ea se întâlneşte cu timpul nostru istoric doar în prezent.
Cerurile sunt în interiorul nostru, sunt „Mem-Semaim”, care e construit pe „Mem-Maim”, o lume de apă. Lumea apelor este numită neîmplinitul, este un potenţial imens ce ne e dat în interior, un potenţial alcătuit din energii redutabile care cer să fie transmutate, transformate. Asta e viaţa, transmutarea unui potenţial de energii. Asta spun şi cercetătorii care cercetează fizica cuantică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu