”Libertatea nu e o stare, ci o mişcare. Însuşi faptul de-a te opune în mod deschis te face liber. Când trăieşti în libertate nu eşti liber decât în mod pasiv. Numai sub regimul opresiunii ai prilejul să te eliberezi, să faci în aşa fel încât libertatea ta să fie un proces continuu şi creator. A trăi liber sub un regim opresiv este o senzaţie delicioasă: să fii în mijlocul minciunii, având certitudinea că tu nu minţi; pe cât de chinuitoare ar deveni atunci senzaţia că va trebui să cedezi, că vei fi obligat să cedezi ispitelor, pe de o parte, teroarei, pe de alta.
Mărturisesc că nu ştiu cât aş fi rezistat dacă aş fi rămas în România. Forţa “Organelor”, ca maşina de corupt sau de zdrobit conştiinţele, era colosală. Câţi au rezistat, nu o lună, nu un an, ci mai mult? Poate că au existat, dar au fost naturi mai puţin sceptice decât mine, oameni ai unor alte iluzii. Dar şi aceia, dacă nu au murit, au plecat până la urmă. Raţionând aşa, am continuat ce plănuisem, am plecat în exil.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu